Într-o discuție cu Bob în care îl întrebam ce a mai învățat tare în ultimul timp, mi-a zis Păi da`, eu doar asta fac, învăț tot felu` de super lucruri. A spus-o atât de firesc și de asumat încât mi-a fost evident că Școala Montessori a reușit să împlinească prima și pentru mine cea mai importantă misiune a unei școli: să poată integra procesul de învățare în ritmul zilnic al copilului fără să izoleze procesul și să îl dimensioneze fals, după tot felul de reguli absurde sau în conformitate cu status quo, pentru a-l califica drept școală și a fi ok. 

Altfel spus, ce a învățat Bob probabil pentru toată viața de tânăr, ca urmare a unui efort concertat făcut de noi ca părinți în intenție și de școală în expertiză și management a fost asta: a integrat ideea că a învăța este un proces continuu iar școala este un catalizator la care participăm toți, părinți, profi, directori, copii, adulți, plante, pentru a ne prinde cum să fim mai buni pentru noi și cei din jur, inclusiv planeta 🙂

Mai mult, a integrat faptul că practic, per se, chiar învățăm continuu și uneori mai intens ca să învățăm și repede, și bine, să ne și explodeze mintea la expunerea la tot felul de super cărți și materiale și metode de a înțelege lumea din jur. 

Și după ce că e chiar tare procesul ăsta, mai ales la vârsta asta unde dansul neuronal e spectaculos, nu e nicio presiune și nici măcar nu-ți trece prin minte să-ți fie teamă să greșești sau să nu știi ceva și să te simți dubios, să simți că nu ești suficient de bun, sau suficient de respectat. 

Într-un astfel de climat ar învăța, sunt convins, oricine, fără să fie nevoie să se hiperbolizeze în mod fals această experiență. Școala, iată, nu mai e demult doar la școală. E în pădure, în online, în curte, în lume, acasă. 

Cred cumva că Școala Montessori Brașov a învins școala. Cumva, pare-mi-se că Lorena și gașca au avut un scop clar. Și anume ca ai lor copii să învingă școala. Să nu sufere de înfrângerea spiritului. Mai mult, nici măcar să riște o astfel de ruptură, pentru că nu e worthwhile. Iată, să faci o școală de la zero, asta este worthwhile. Ca și alții un spital, ca și alții un mandat de deputat sau primar :). Și noi am fost norocoși să fim prin preajmă, și pentru noi, pentru că sunt convins că tuturor ne vindecă niște frustrări, dar mai ales pentru copii. 

E într-un mare fel să înveți cu și de la copilul tău, să înțelegi că respectă știința, cunoașterea autentică și asumată ca proces, că folosește continuu imaginația, că îi consideră pe cei din jur și îi respectă. 

E un sentiment de siguranță profund pe care îl ai când îl vezi pe copilul tău deopotrivă emoționat și stăpân pe sine, în acord cu părerile lui, acordat cu ce simte, capabil să reflecteze și în uneori în vria deznădejdii și a profundei dezolări sau a semnalării nedreptății sau frustrării sau a neputinței. E un om care crește în fața ta cu niște fațete armonioase, cu un sentiment de bucurie și entuziasm atașat și cu multă autenticitate.  

E impresionant să vezi cu câtă maturitate și uneori umor draconic tratează greutățile proprii, dorințele lui la limită sau situațiile nefamiliare. Poate cel mai pride boost e să vezi cum respectă limitele și dorințele celor din jur. Altfel, ca să obțină ce vrea e spectaculos să-l vezi că negociază ca un nebun – nu prea știu de unde are skill-ul ăsta, o fi vreo genă, mai studiez, oricum mai am de învățat. 

Îți vine să fii super bucuros când vezi că e corect, că nu se lasă manipulat, asamblat, dus de nas, păcălit – că nu e păcălit, dacă tot am atins acest fenomen al adulților care mint copii oferind tot felul de justificări acestui gest total nefolositor, to say the least. 

În fine, e cool să vezi că deși nu de puține ori îi este greu, și greul face parte din procesul de învățare și el știe asta, chiar dacă nu-i convine. 

E vindecător pentru copilul interior și orice fel de evaluarea ai face e greu să nu țină cont de evidențe. Copiii noștri se dezvoltă excelent și învață în continuu. Nu am niciun dubiu că vor deveni o generație impecabilă, cu spirit civic și oameni faini și buni. Mai ales că suntem și noi cool, dacă ne tratăm periodic cu câteva ședințe de terapie, mai ales – deh, noi aveam școală de cartier, de tip cazarmă…

Prin urmare, fără să fi intenționat să scriu un elogiu, ci chiar un review sincer a ceea ce văd în copilul meu, sunt perfect conștient că începând cu conceptul educațional și metoda Montessori și până la realizarea lui în practică și declinarea lui într-o comunitate + online, Școala Montessori Brașov e a blessing pentru orice copil și I wouldn’t flinch dacă mi-ar zice cineva că e una dintre cele mai bune școli din RO.

Și, desigur, se poate și mai bine și sunt și aspecte perfectibile. Dar despre asta scrieți voi 😛 🙂 

Cele bune,
Răzvan Zlăvog

P.S. Recitind mi-am dat seama că oricât n-am intenționat, tot un elogiu a ieșit. Dar mai degrabă decât să încerc să tone it down, cred că e potrivit în perioada asta un mesaj care să se concentreze doar pe aspectele foarte bune, mai ales că l-am scris dintr-o suflare 🙂